Somatic Experiencing

.

Experiențierea Somatică (SE) este o metodă naturalistă pentru rezolvarea reacțiilor stresului post-traumatic şi ameliorarea problemelor de sănătate relaționate cu trauma. (Prof. Liane Pinto)

Este munca de o viață a lui Peter A. Levine, PhD, care rezultă din studiul său multidisciplinar de fiziologie a stresului, etologie, biologie, neuroștiințe, psihologie, și practici indigene de vindecare, împreună cu peste 50 de ani de aplicare clinică de succes.

Fondatorul Somatic Experiencing este Peter Levine, Ph.D, Doctor ȋn Biofizică medicală şi Psihologie, fost consultant NASA, Autor al Bestseller-urilor Waking the tiger şi O voce nerostită.

Prespectiva lui Peter Levine: Animalele din jungle descarcă ȋn mod instinctiv ȋntregul nivel ridicat de activare al sistemului nervos. Astfel ele nu rămân traumatizate.

SE se bazează pe capacitatea de autoreglare biologică.

MANIFESTARI ALE TRAUMEI

REACȚIE ACUTĂ LA STRES

  • Lipsă de atenție şi dezorientare
  • Stupoare disociativă sau agitație cu hiperactivitate
  • Simptome de anxietate sau panică                                                                                                                                                                                                                Ce dispar ȋn câteva ore sau ȋntârzie 2 sau 3 zile

TULBURARE DE STRES POST-TRAUMATIC – PTSD

  • Flash-back-uri – amintiri invasive
  • Hipervigilență
  • Vise sau coşmaruri
  • Insomnie
  • Retragere socială
  • Anhedonie
  • Evitarea ancorelor
  • Anxietate
  • Depresie

Cu apariție la săptămâni sau luni dupa evenimentul traumatic.

Prevalența tulburării de stres post-traumatic este direct legată de gradul de expunere la evenimente stresante traumatice ca:

  • Catastrofe naturale: cutremure, tsunami, uragane, incendii, erupții vulcanice, alunecări de teren, inundații etc.
  • Tragedii provocate de om: războaie, atacuri teroriste, ucideri, agresiuni fizice violente, tortură, sechestru, diverse forme de abuz sexual, diverse forme de abuz psihologic sau emoțional, cum ar fi hărțuirea la locul de muncă şi hărțuire şcolară.
  • Accidente şi boli: căderi, lovituri, ȋnec, sufocare, accidente rutiere, aviatice, feroviare sau navale, alunecări de teren, explozii, incendii, infarcturi etc.

PTSD este rezultatul unei activări cronice a sistemului nervos autonom.

Creierul unei personae traumatizate continua să răspundă ca şi cum persoana ar continua să fie sub stresul din momentul evenimentului traumatizant.

˶Trauma este ca o cămaşă de forță creată atunci când un moment devastator rămâne ȋnghețat ȋn timp. Sufocă dezvoltarea ființei şi strangulează ȋncercările noastre de a merge mai departe cu viețile noastre.

Ne face să ne deconectăm de la noi ȋnşine, de ceilalți, de natură şi de spirit. Când o amenințare ne domină, ȋnghețăm de frică, ca şi cum energiile noastre instinctive de supraviețuire ar fi pregătite, gata să plece, dar fără să aibă ȋncotro să meargă.  ̏ (Peter Levine)

Trauma emoțională este ˶o fisură ȋn bariera de protecție ȋmpotriva (supra)stimulării, aducând sentimente compleşitoare de neputință.  ̏ (Freud)

Trauma nu constă ȋntr-un eveniment, ci ȋn răspunsul de supraȋncărcare şi dezorganizare a sistemului nervos, generat după ce a avut loc un eveniment:

  • Mult prea devreme…ȋn copilărie
  • Prea Rapid
  • Prea intens (Prof. Liane Pinto)                                                                                                                                                                                                                (informatii preluate din Curs, Formare in Somatic Experiencing)

TRAUMELE DE DEZVOLTARE

˶ Cuvântul traumă provine din greacă și înseamnă rană, leziune.
În termini psihologici trauma este amprenta pe care evenimentele din trecut o lasă asupra corpului nostru ea rămânand ancorată în minte, creier, emoții și corp.
Esența oricărei relații sunt schimburile nonverbale. Prin intermediul interacțiunilor cu părinții cu încărcătură atât pozitivă, cât și negativă, copilul dobândește o cunoaștere relațională implicită – el învață cum să facă diverse lucruri alături de ceilalți (Lyons Ruth, 1998). Din aceste interacțiuni învățăm modul în care funcționează lumea, învățăm să relaționam și ne formăm identitatea și simțul de sine.

Trauma de dezoltare este o trauma emoțională și relațională. Apare atunci când figurile de atașament reprezintă o sursă de anxietate, iar sistemele noastre de apărare și atașamentul sunt deteriorate și mediul exterior este perceput că fiind amenințător.
Sistemul nervos autonom este înțelept și încă din primii ani de viață generăm mecanisme de protectie ce ne ajută să ne apărăm de ceea ce se întâmplă în mediul nostru. Vă puteți imagina aceste apărări precum un scut care ne protejează în situații în care amenințarea a fost atât de mare sau de intensă încât am simțit că nu putem face față acesteia.
Atunci când vorbim de trauma de dezvoltare vorbim despre situații care apar mult prea devreme în viață noastră și cu cât suntem mai mici, cu atât avem mai puține instrumente pentru a ne apăra, astfel că organismul nostru începe să experimenteze ceea ce se întâmplă în mediul exterior că fiind o amenințare. Dacă acest lucru apare în mod repetat sau dacă trăirile sunt prea intense, corpul generează strategii pentru a ieși din situație prin blocarea emoțiilor asociate. Suntem împiedicați să ne dezvoltăm sănătos.
Situațiile cu potențial traumatice în copilărie, când vorbim despre traume de dezvoltare, sunt situații de abuz sau neglijare în familie, tulburări mentale ale unuia sau ambilor părinți, abuzuri sexuale repetate, decesul unuia dintre părinți, supraprotecție excesivă ori situatii în care îngrijitorii în mod consecvent nu erau disponibili fizic sau emoțional.

Simtomele pe care le întâlnim în traumele de dezvoltare pot fi: anxietate, dificultate în controlul impulsurilor, depresie, stres crescut, neatenție, hipervigilență, obsesii, sentimente de neputință, frică constanță de abandon, limite slabe în relații cu ceilalți, sindroame complexe – fibromialgie, colon iritabil, dureri cronice până la tulburări de personalitate.

Un aspect foarte important de menționat este că aceste stări pot apărea după mulți ani de funcționare foarte bună, poate chiar la vârstă mijlocie, poate după un accident minor sau un diagnostic cu impact puternic emoțional și chiar după anumite inteventii chirurgicale. După astfel de situații simptomele apar pe deplin la suprafață.

Traumele de dezvoltare ne deconectează de la simțurile noastre pierzând capacitatea de a evolua în timp și rămânem ancorați într-un trecut emoțional. De aici dificultatea de a ne raporta la ceilalți, de a ști ce este bine și ce nu.
Trauma psihică este o leziune emoțională și ca orice leziune este tratabilă. Este nevoie de timp pentru a o renegocia și pentru ca al nostru corp să organizeze și să integreze experiențele și senzațiile simțite. Redobândim libertatea, claritatea și coerentă între minte, emoții și corp. ̏

(Niculescu Florentina – Somatic Experiencig Practitioner & Integrativ Psychoterapyst)

Ajutăm oamenii răniți şi slăbiți de traumele din trecut ˶să audă vocea fără cuvinte ̏ a propriului lor corp.

Ȋi facem capabili de a-şi simți propriile ˶emoții de supraviețuire  ̏, de mânie şi de spaimă, fără a permite ca aceste stări zdrobitoare să pună stăpânire pe ei.  (Peter Levine)

Ȋi ajutăm să se ȋmputernicească şi să devină conştienți de  propria lor putere.

Putem, de asemenea, sa ajutam in sustinerea si pregatirea pacientilor  inainte de  interventii chirurgicale, si dupa interventia chirurgicala, pentru descarcarea eventualelor incarcaturi traumatice ramase in sistem, atat la adulti, cat si la copii.

Ajutam cu sustinere, gasirea si integrarea resurselor, exercitii de autoreglare si impamantare  in cazul bolnavilor cu afectiuni fizice, care se afla in plin proces de vindecare, inclusiv in cazurile de cancer.

Ajutam in descarcarea si vindecarea  traumelor de razboi, traite de client sau transmise pe linie transgenerationala  si activate in corp in aceasta perioada.

A ajuta pacientul să-şi dezvolte conştiința şi să-şi stăpânească senzațiile fizice şi sentimentele este de o importanță fundamentală pentru rezolvarea traumei.

Printr-o ghidare după vocea corpului, respectiv după senzațiile corpului, prin dialogul dintre terapeut/consilier şi client, se face o pendulare ȋntre Vortexul traumatic (durerea fizică, durerea emoțională, experiența dezorganizării, incompetența biologică, impotența, experiența de disociere), şi Contravortex (contactul cu propria vitalitate şi cu abilitatea de a răspunde defensiv, resursele externe şi interne, experiențele de primire, siguranță, dragoste, competență etc.).

Metoda SE abordează cauza simptomelor traumei, fără a retrăi trauma, fără a repovesti evenimentul traumatic.

Abordarea SE eliberează șocul traumatic și restabilește conexiunea, care este cheia pentru transformarea PTSD și a rănilor traumei emoționale și a traumatismelor de atașament de dezvoltare timpurie.

SE oferă un cadru pentru a evalua cazul în care o persoană este „blocată” în răspunsul de luptă, fugă sau îngheț, și oferă instrumente clinice pentru a rezolva aceste stări fiziologice fixate. De la o sesiune la alta, clientii pot simti cum se echilibreaza sistemul lor nervos, cum se creaza spatiu pentru viata, pentru bucurie, cum isi recapata puterea si abilitatea de a lua decizii si a aduce schimbari constiente in vietile lor.

Aceasta oferă abilități eficiente adecvate pentru o varietate de profesii din domeniul vindecarii, inclusiv sănătate mintală, medicină, terapii fizice și ocupaționale, terapii manuale, tratamentul dependenței, educație și altele.

MARTURIA UNEI MAME SI A FETITEI EI, CARE A SUFERIT INTERVENTII CHIRURGICALE DUPA NASTERE

˶Fiica mea a avut câteva intervenții chirurgicale la scurt timp după naştere. Medical, lucrurile se ȋndreptau spre bine. Ni se părea că evoluează destul de bine (deşi era mereu ȋncordată din cauza problemelor medicale). Totuşi râdea rar şi țipa foarte tare când era supărată. Am ȋnceput să o ducem la creşă, dar din păcate nu coopera deloc la activități şi țipa continuu. După ce am discutat cu directoarea şi i-am explicat situația ei, ne-a recomandat metoda terapeutică Somatic Experiencing. Nu auzisem până atunci de ea.  Am făcut un pic de research, am comandat cartea Trezirea Tigrului ca să ȋnteleg mai bine despre ce este vorba. Am ȋnceput să caut terapeuți cu această specializare, şi prin mai multe recomandări am ajuns la Anca. Ȋn terapia Somatic Experiencing făcută cu mine am descoperit că şi eu aveam traume, atât din copilărie, cât şi din experiența medical a fetiței. Ca să subliniez importanța stării mele ȋn legătură cu ea, pot să vă spun că ea, după ce am ȋnțărcat-o, plângea mult noaptea ȋn somn. După mai multe sesiuni de terapie, când am evoluat amândouă, am reuşit să avem parte de somn odihnitor. Până când au venit zile ȋn care eu eram agitată din cauza altor probleme. Și atunci a ȋnceput să țipe iar ȋn somn. Ȋncă nu aş putea spune că e totul rezolvat, dar clar există o evoluție care nu era posibilă dacă nu făceam terapie   ȋn paralel cu  fiica mea.  ̏

Ființele umane au o abilitate înnăscută de a depăși efectele diverselor traume. Abordarea SE facilitează finalizarea răspunsurilor motorice de autoprotecție și de eliberare a energiei de supraviețuire zădărnicite stocată în organism și în sistemul nervos, abordând astfel cauza principală a simptomelor traumei. Acest lucru se realizează prin ghidarea delicată a clienților pentru a dezvolta creșterea toleranței la senzațiile corporale dificile și la emoțiile suprimate, și prin construirea capacității lor de izolare și rezistență.

Lecția naturii

Începând cu anul 1970, explorările lui Peter asupra modului în care animalele se confruntă cu amenințarea au dus la dezvoltarea metodei somatice, o metodă care este foarte eficientă în abordarea efectelor încărcării sistemului nostru nervos. SE este o metodologie clinică bazată pe o evaluare a motivului pentru care animalele din sălbăticie nu sunt traumatizate de amenințările de rutină la adresa vieții lor, în timp ce oamenii, pe de altă parte, sunt ușor copleșiți și adesea supuși simptomelor traumatice de lungă durată.

Cum gestionează animalele descărcarea șocului

Animalele din sălbăticie sunt în mod constant sub amenințarea cu moartea, dar rareori prezintă simptome de traumă. Peter Levine a descoperit că trauma profundă are de a face cu al treilea răspuns de supraviețuire la amenințarea vieții, care este îngheț și colaps.

Când lupta și fuga nu sunt opțiuni, atât animalele din sălbăticie, cât și oamenii îngheață și devin imobilizați, un fel de joacă de-a moartea. Răspunsul de înghețare și colaps este limitat în timp; cu alte cuvinte, trebuie să-și ducă cursul și să permită energiei masive care a fost pregătită pentru luptă sau fugă să se descarce prin agitare interioară blândă și tremurături spontane.

Dacă faza de imobilitate nu se termină, atunci acea încărcătură rămâne blocată și, din perspectiva organismului, este încă amenințată și adesea continuă să perceapă lumea din această perspectivă. Prin metoda SE se lucrează pentru a elibera această energie stocată și pentru a opri această alarmă de amenințare care provoacă dereglare și disociere.

Nu re-trăi, renegociază

Dr. Levine crede că evenimentul traumatic nu este ceea ce cauzează traume de lungă durată, ci răspunsul copleșitor la evenimentul care amenință viață și care cauzează un sistem nervos dezechilibrat.

Scopul SE este de a ajuta accesarea memoriei corpului (memorie procedurală), a evenimentului, și nu povestea. Nu este necesar să împărtășiți detaliile istoriei traumei pentru a face SE.

Ca și alte abordări de psihologie somatică, SE este o abordare a corpului în primul rând, de a rezolva simptomele (de multe ori fizice) problematice ale traumei. Ajută oamenii să creeze noi experiențe în corpul lor, altele decât cele de tensiune și de neputință copleșitoare.

Acest lucru înseamnă că vindecarea nu este despre recuperarea amintiri sau schimbarea gândurile noastre și a credințele despre cum ne simțim, ci este vorba despre explorarea senzațiilor care se află în spatele sentimentelor și credințelor noastre, precum și în spatele modelelor noastre de comportament.