După #cerculdefemei de sâmbăta aceasta, mi-a fost dăruită o #pace , pe care am mai accesat-o în ultimii ani. Doar în ultimii ani. Acea pace căreia eu îi zic cireaşa de pe tortul vieții. Şi-am ales să amân scrisul aici pentru a savura pacea.
Marea concluzie dupa cerc a fost că, ce este pe drumul nostru, vom experimenta, oricât am fugi, oricât ne-am impotrivi, şi aici vorbesc de “alea bune ale vieții”.
Corpurile au raspuns în multe feluri la ceea ce am lucrat sâmbătă: gâtul a experimentat senzații puternice pentru cele ce se cer exprimate, picioarelor le-a fost greu să stea in contact cu pământul, minții i-a fost greu să stea în corp.
Dumnezeu mi-a trimis să lucrez cu un grup de femei, dintre care eu singură cu ambii părinți în viață. Asta m-a înmuiat să îmi accept şi să îmi iubesc și mai mult părinții, exact așa cum sunt, cu toate suferințele lor.
Am putut simți cu toatele că părinții noștri sunt răniți, că au făcut tot ce au putut şi au știut pentru noi, cu resursele pe care le-au avut. Din pacate, puține resurse.
#iertarea e vindecătoare, şi #vindecarea vine de undeva din Înalt. Iertarea ne dă tot ce vrem!!!
Multumesc, minunate femei, pentru încredere şi pentru acest #împreună.
Ne reunim cu bucurie la următorul cerc din 16 #noiembrie.
Dacă simți să te alături, scrie-mi din timp. 
